Muntii Aninei, cu înaltimea cea mai mare în vîrful Leordis (1160 m), au o suprafata de 770 km2 si o forma alungita pe directia NNE-SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafata (600 km2) o ocupa calcarele care se întind si în Muntii Locvei, pîna la Dunare, fiind cea mai mare si mai compacta suprafata calcaroasa din tara noastra (807 km2). Desi au o înaltime mica, ei cuprind numeroase obiective turistice care sînt din ce în ce mai cautate de catre drumeti.
În partea de nord Muntii Aninei sînt despartiti de culmile piemontane prelungi si joase (300-400 m) de la bordura Semenicului si de Depresiunea Ezeris de rîul Bîrzava. Limita de est este formata din doua sectoare distincte: în primul sector Bîrzava prin cursul superior si Poneasca, pîna la confluenta cu Minisul îi desparte de Muntii Semenic care domina împrejurimile cu relieful sau înalt (vîrful Piatra Goznei 1447 m). În al doilea sector, limita urmeaza linia sinuoasa a contactului dintre calcare si rocile care nu carstifica, sisturi cristaline si granite, din care sînt alcatuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domina dealurile amintite cu 150-200 m, începînd din valea Minisului pîna în valea Nerei. În partea de sud-vest, cheile adînci ale Nerei, cuprinse între confluenta pîraielor Bresnic (la est) si Beu (la vest) cu Nera, formeaza limita dintre Muntii Aninei si cei ai Locvei. Contactul cu Dealurile Oravitei si Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcata de abruptul calcaros al Muntilor Aninei care le domina cu 200-500 m, de la Nera pîna la nord de localitatea Gîrliste, ce se desfasoara în lungul unei mari dislocatii tectonice marcata de roci eruptive. La nord de Gîrliste limita vestica este pusa în evidenta de ruptura de panta dintre munte si Depresiunea Lupacului, dupa care ea urmeaza vaile Lupacul Mic si Bîrzavita pîna la confluenta acesteia cu Bîrzava.
Muntii Aninei au trasaturi geomorfologice caracteristice, ca o consecinta a alcatuirii lor geologice. Roca predominanta este calcarul dispus în sinclinale si anticlimale cu a directie NNV-SSE, iar relieful adaptat la structura, consta din culmi si vai paralele, înscrise pe directia structurii geologice, si din întinse podisuri calcaroase ,,ciuruite" de doline. La nord-vest si nord, în Muntii Aninei apar gresii si conglomerate care alcatuiesc dealul Bucitul (622 m) si ramificatiile sale; în est culmea Certej-Puscasu Mare, paralela cu valea superioara a Bîrzavei si valea Poneasca, este formata din sisturi cristaline si granite. La est de localitatea Doman se evidentiaza culmea calcaroasa a Ponorului (808 m) care se pierde spre sud în podisul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carasului. Între vaile Carasului si Minisului se desfasoara mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele. Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est, sînt urmatoarele: culmea Tîlva Dobrei (635 m) - Tîlva Simeon (899 m) de pe partea stînga a Jitinului; culmea Moghila (681 m) - Polom (821 m); culmea Ciochita (768 m) - Tîlva Zînei (939 m) care se continua spre sud de valea Minisului prin culmea Rol; culmea Socolovat (783 m), Straja (716 m) - Colonovat. Ultima, culmea Coniarat (754 m) - Dealul Hotarului (838 m) - Dealul Hunca Trei Movile (927 m), se bifurca: în vest prin culmea Tîlva Predilcova (891 m) - Iudina (704 m), iar in est cu Dealul Zabalul Mare (835 m).
Roca predominant calcaroasa din Muntii Aninei, cît si unele conditii topoclimatice au generat forme de relief si asociatii vegetale care, pe lînga frumusetea peisagistica, au si a importanta valoare stiintifica. Din acest motiv ele au fost puse sub ocrotirea legii, fiind declarate rezervatii naturale.
Rezervatia Beusnita este situata în partea de vest a culmii calcaroase Plesiva, pe valea Beusnita. Pe fundul vaii s-a depus un strat de tuf calcaros din care s-au format nenumarate baraje, precum si cele trei cascade mari ale Beusnitei. La confluenta Beusnitei cu Beu se afla Lacul Ochiul Bei alimentat de un izbuc submers. Conditiile topoclimatice au permis dezvoltarea liliacului salbatic, carpinitei, mojdreanului si altele. În padurea de aici întîlnim si fagul balcanic, ulmul, frasinul si alunul turcesc.
Rezervatia Cheile Nerei cuprinde zona calcaroasa a acestor chei unde, în afara de valoarea peisajului, se afla ocrotite numeroase specii floristice, printre care se remarca elemente sudice, ca ghimpele, cornisorul, tasculita, sînzienele rosii, inul galben si altele.
Rezervatia Cheile Carasului este cuprinsa în zona dintre gura Comarnicului pîna la Prolaz. Aici, pe stîncile calcaroase, se afla asociatii vegetale specifice si plante rare ca: sipica, muscata dracului, urzica neagra, garoafa, micsandra salbatica, flamînzica si altele.
Pestera Comarnic, cea mai lunga pestera din Banat (4040 m), contine nenumarate forme concretionare, la care se adauga, tot atît de numeroase, forme de eroziune si coroziune.
Pestera Popovat (1100 m), situata în Cheile Carasului, adaposteste în salile si galeriile ei numeroase formatiuni de un deosebit interes stiintific. Este închisa, vizitarea ei facîndu-se numai cu aprobarea Comisiei monumentelor naturii.
În afara de acestea mai intra sub ocrotirea legii toate formele concretionore din pesteri, unele plante si animale.
In ultimul timp Muntii Aninei încep sa-si capete faima binemeritata în ceea ce priveste practicarea turismului, fapt favorizat printre altele si de a anumita echipare turistica. Pe lînga aceasta, drumuri forestiere carosabile favorizeaza apropierea de obiectivele turistice, unele constituind chiar trasee turistice. Potecile marcate, altele în curs de marcare, dau posibilitatea practicarii conjugate a turismului auto cu drumetia.
Rezervatia Beusnita este situata în partea de vest a culmii calcaroase Plesiva, pe valea Beusnita. Pe fundul vaii s-a depus un strat de tuf calcaros din care s-au format nenumarate baraje, precum si cele trei cascade mari ale Beusnitei. La confluenta Beusnitei cu Beu se afla Lacul Ochiul Bei alimentat de un izbuc submers. Conditiile topoclimatice au permis dezvoltarea liliacului salbatic, carpinitei, mojdreanului si altele. În padurea de aici întîlnim si fagul balcanic, ulmul, frasinul si alunul turcesc.
Rezervatia Cheile Nerei cuprinde zona calcaroasa a acestor chei unde, în afara de valoarea peisajului, se afla ocrotite numeroase specii floristice, printre care se remarca elemente sudice, ca ghimpele, cornisorul, tasculita, sînzienele rosii, inul galben si altele.
Rezervatia Cheile Carasului este cuprinsa în zona dintre gura Comarnicului pîna la Prolaz. Aici, pe stîncile calcaroase, se afla asociatii vegetale specifice si plante rare ca: sipica, muscata dracului, urzica neagra, garoafa, micsandra salbatica, flamînzica si altele.
Pestera Comarnic, cea mai lunga pestera din Banat (4040 m), contine nenumarate forme concretionare, la care se adauga, tot atît de numeroase, forme de eroziune si coroziune.
Pestera Popovat (1100 m), situata în Cheile Carasului, adaposteste în salile si galeriile ei numeroase formatiuni de un deosebit interes stiintific. Este închisa, vizitarea ei facîndu-se numai cu aprobarea Comisiei monumentelor naturii.
În afara de acestea mai intra sub ocrotirea legii toate formele concretionore din pesteri, unele plante si animale.
In ultimul timp Muntii Aninei încep sa-si capete faima binemeritata în ceea ce priveste practicarea turismului, fapt favorizat printre altele si de a anumita echipare turistica. Pe lînga aceasta, drumuri forestiere carosabile favorizeaza apropierea de obiectivele turistice, unele constituind chiar trasee turistice. Potecile marcate, altele în curs de marcare, dau posibilitatea practicarii conjugate a turismului auto cu drumetia.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu