ANINA: Cadrul natural în zona Anina

Zona Munților Aninei se înscrie în unitatea montană şi deluroasă carpatică dezvoltată pe orogen alpin a Carpaţilor Occidentali, grupa munţilor Banatului, subdiviziunea podişurilor şi munţilor calcaroşi din cadrul sinclinoriului Reşiţa - Moldova Nouă. Această subdiviziune formează regiunea mediană a munţilor Banatului, în care predomină relieful carstic reprezentat prin ample polii: Caraşova - Iabalcea - Brădet , aliniamente de doline: Câmpul Mărculeştilor, Buhui, Cărbunari, chei de tip canion: Caraş, Nera, Miniş, Gârlişte, izbucuri: Cârneală, Ochiul Beiului, Coronini, Padina Matei, peşteri: Prolaz, Comarnic, Buhui, etc.

Munţii Aninei, cu înălţimea maximă în vârful Leordiş de 1.160 m, au trăsături geomorfologice caracteristice, ca o consecinţă a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în sinclinale şi anticlinale cu o direcţie NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi şi văi paralele înscrise pe direcţia structurii geologice, şi de întinse podişuri calcaroase “ciuruite” de doline. La est şi nord, în Munţii Aninei apar gresii şi conglomerate, care alcătuiesc Dealul Bucicul, cu 662 m înălţime şi ramificaţiile sale; în est Culmea Certej - Puşcaşu Mare, paralelă cu valea superioară a Bârzavei şi Valea Poneasca, este formată din şisturi cristaline şi granite. La est de localitatea Doman se remarcă culmea calcaroasă a Ponorului cu 808 m înălţime, care se pierde spre sud în podişul carstificat al Iabalcei, de pe partea dreaptă a râului Caraş. Între văile Caraşului şi Minişului se desfăşoară mai multe culmi lungi calcaroase paralele. Cele mai importante, în succesiunea lor de la est la vest, sunt următoarele : Culmea Tâlva Dobrei - 635 m, Tâlva Simeon - 899 m, Culmea Moghila - 681 m, Culmea Polom - 821 m, Culmea Ciochiţa - 768 m, Tâlva Zânei - 939 m, care se continuă spre sud pe valea Minişului prin Culmea Rol; culmea Socolovăţ - 783 m, Straja - 716 m - Colonovăţ; în vest prin Culmea Predilcova - 891 m, Iudina - 704 m, iar în est cu dealul Zăbălu Mare - 835m.

Între aceste culmi se află mai multe podişuri carstificate, din care amintim: Ravniştea Mare, Colonovăţ, Cereşnaia, Cârneala, Ponor şi altele.

Din pricina eroziunii diferenţiate, exercitată pe roci cu durităţi diferite, cât şi a tectonicii, au luat naştere depresiuni locale la Prolaz, în Cheile Caraşului, Caraşova, Lişava, Ciudanoviţa, Anina şi pe Valea Minişului. Adrupturile stâncoase, pereţii aproape verticali însoţiţi la bază de o trenă de grohotişuri rezultate din agregările masive sunt caracteristice pentru Munţii Aninei. Râurile au săpat în calcare chei spectaculoase, precum Cheile Caraşului - 19 km lungime, Cheile Nerei - 18 km, Cheile Minişului - 14 km, Cheile Gârlişte - 9 km, Cheile Buhuiului - 8 km. Un rol important în modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toată gama formelor carstice de suprafaţă şi de adâncime.

Râurile care străbat munţii Aninei aparţin bazinelor Bârzavei, Caraşului şi Nerei.

Reţeaua hidrografică de suprafaţă este slab dezvoltată datorită constituţiei calcaroase a terenului, fiind reprezentată prin două văi având curs opus, tributare bazinelor Caraş şi Nera.

Pârâul Anina care izvorăşte din valea Drechsler formată de dealul Drechsler şi Culmea Turnului de Pulbere, după un curs general sud-est – nord-vest, se varsă în pârâul Caraş în apropierea satului Goruia. Are un singur afluent pe teritoriul oraşului Anina – pârâul Terezia, care îşi are izvorul în valea cu acelaşi nume, pe versantul estic al Tâlvei Purcar. În partea sudică apele sunt adunate de Valea Minişului prin afluenţii: pârâul Steierdorf şi pârâul Ponor, care are ca afluenţi pârâul Bido şi pârâul Barbu–Tudor.

Pârâul Steierdorf izvorăşte din Valea Vulpilor, de pe versantul sudic al Culmii lui Weller, vărsându-se la Iudina în râul Miniş.

Pârâul Ponor izvorăşte pe versantul sudic al Tâlvei Purcar, aproape de fosta colonie Jumanca. Parcurge Valea Ponorului in direcţia nord – sud iar după ce preia afluenţii Bido şi Barbu–Tudor dispare într-o peşteră calcaroasă în zona Crivina, peştera Ponor, pentru a reveni apoi la suprafaţă, după aproximativ 800 m la peştera Plopa, unde se varsă imediat în râul Miniş. Apele râului Miniş se varsă în Nera, în apropierea comunei Bozovici. Pe râul Miniş, între Anina şi Bozovici, în zona Gura Golumbului este amenajat un frumos lac de acumulare. Debitul văilor colectoare este supus condiţiilor climatice: prezintă creşteri primăvara, iar vara de multe ori seacă. Fundul văilor se menţine umed datorită pânzelor freatice şi golurilor carstice din apropiere.

Pe valea formată între lanţurile muntoase Dealul Frumos – Dealul de Calcar – Dealul Drechsler – Colonovăţul Mare şi Dealul Trei Movile – Dealul Glăvan – Capul Glăvan – Dealul Românovăţ – Cioaca Puştii, pe direcţia sud-est – nord-vest curge pârâul Buhui. Izvoarele sale, se află sub Culmea Mărasca, între Culmea Pretilcova +898 m – în vest şi dealul Trei Movile – în est. Pentru alimentarea cu apă potabilă a oraşului a fost creat în mod artificial, la poalele Capului Glăvan, lacul Buhui, prin construirea pe pârâul Buhui a unui baraj de pământ. Caracteristica pârâului Buhui este aceea că pe o porţiune de 3.217 m curge în subteran, fiind cel mai lung curs de apă subteran din ţară. Apa se pierde în zona Certej, ieşind la suprafaţă la gura Grotei Buhui. De acolo a fost săpată o galerie de aducţiune a apei potabile pe sub dealul Colonovăţ până în Valea Aninei, având o lungime de 1.280 m.

Cursul de apă necaptat la gura Grotei Buhui, după ce se completează cu apa unor izvoare neînsemnate, este barat la Mărghitaş cu un baraj din beton şi piatră, formând lacul de agrement cu acelaşi nume.

Deşi Munţii Aninei nu au înălţimi prea mari, în cadrul lor se observă etajarea principalelor elemente climatice, ca o consecinţă a condiţiilor în care se petrece circulaţiei maselor de aer faţă de formele reliefului, în special. Astfel, temperatura medie anuală prezintă variaţii de 8^oC în zonele cele mai înalte, până la 10^oC în zonele mai coborâte. Iarna, în luna ianuarie, temperatura medie anuală este de -4^oC în partea superioară a munţilor ajungând până la -2^oC în zonele mai joase. Vara temperatura creşte la 16 - 20^oC. Anual numărul de zile senine este de 90 - 100, cu o frecvenţă mai mare în luna august : 12 - 14 zile, dar mult mai reduse iarna - în ianuarie numai 5 - 6 zile. Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1.000 - 1.200 mm. În luna iunie, cea mai ploioasă, cad 100 - 120 mm, iar în ianuarie numai jumătate din această cantitate. Numărul de zile ploioase este în medie de 140, iar al celor cu ninsoare 20 - 30 zile. Stratul de zăpadă durează aproximativ 80 de zile anual. In zonele înalte circulaţia vântului se face în sens meridian, cea mai mare frecvenţă având-o vântul dinspre sud - peste 22 %. În condiţii speciale se declanşează un vânt local, numit Coşava, care atinge viteze foarte mari, chiar 50 m/sec.

Vegetaţia din Munţii Aninei se etajează în funcţie de altitudine şi climă. Anumite condiţii locale au permis existenţa unor originalităţi în vegetaţie. Munţii sunt de regulă ocupaţi de vegetaţie forestieră, astfel în Culmea Certez - Puşcaşu Mare la est şi vest de Anina, se află păduri de amestec - fag, molid şi brad. Pădurile de fag ocupă suprafeţe întinse atât la nord de Anina, cât şi în bazinul superior al Minişului, unde apar în amestec păduri de gorun sau brad. Mai apar carpenul, paltinul, ulmul, frasinul şi altele. Pădurile de gorun se regăsesc sub formă de petice, spre Reşiţa şi la sud de Caraş. În cadrul pădurilor, pajiştile şi terenurile ocupă suprafeţe mici, acestea predomină în podişul calcaros al Iabalcei, la sud-est de dealul Bucicul, la est de Caraşova şi în podişul calcaros Ravniştea. Mai apar şi numeroase poieni precum : Poiana Văliug, Poiana Beţii, Poiana Cerbului, Poiana Florii, Radoşchii, Iudina Mare, Ţarina şi Poiana lui Marcu.

În pădurile de fag din zona Beuşniţei se adăpostesc cele mai numeroase populaţii de alun turcesc din ţara noastră. În pereţii cheilor şi pe abrupturi calcaroase se dezvoltă pădurici de tip carstic, iliric-meridional, în care predomină liliacul sălbatic, scumpia, mojdreanul, precum şi plante rare de origine sudică.

Fauna din întinsele păduri din Munţii Aninei adăpostesc numeroase specii de animale sălbatice precum: lupi, mistreţi, vulpi, căprioare, iepuri, veverite, salamandre şi altele. Abrupturile calcaroase golaşe adăpostesc vipera cu corn, iar în ape se află păstrăv. În peşteri întâlnim specii de animale mici, nepericuloase pentru om, precum şi urmele fosile ale unor animale care au trăit demult, cum ar fi ursul şi hiena de peşteră.
Intră sub ocrotirea legii, toate formele concreţionare din peşteri, unele plante şi animale, precum: zada, tisa, alunul turcesc, bujorul de pădure, ghimpele, cornişorul, râsul, ursul.

Câteva fotografii realizate de Cristian Stoica: